Energia prezentă în aceste zilele este una greu de descris dar, cu siguranță, într-o formă sau alta, ne invită pe toți la Acțiune. Chiar dacă, pentru mulți, nu există încă o claritate asupra acțiunii în sine, cumva, pornirea de a face este prezentă în foarte multe persoane din jurul meu. Sau, poate este doar entuziasmul meu creator care-mi colorează în aceste culori filtrul prin care văd realitatea. Cum este pentru tine în această perioadă? Simți nevoia să acționezi sau nu? Ai impresia că nu știi, exact și precis, cum să acționezi dar parcă ai vrea să faci o schimbare? Acest cum nici nu contează prea mult. De fapt, niciodată cum nu ar trebui fi investit cu prea multă atenție. Îți limitează accesul la vastitatea potențialelor tale. Retrage-ți atenția de pe acest „cum să?” Dacă tot aștepți să știi, cu exactitate, cum să acționezi, care sunt pașii preciși pe care trebuie să-i faci, s-ar putea să aștepți mult și bine. Nu există niciodată certitudine. Și, în plus, energia certitudinii, în ceea ce privește acțiunile, nu a fost prea disponibilă pentru mulți dintre noi, în ultima vreme. Dar acest lucru pare că începe să se schimbe acum.
Mulți s-au așteptat să găsească drumul pe care să scrie: „aceasta este Calea și iată cum trebuie să faci!” și au fost dezamăgiți că nu l-au găsit. Dacă am învăța că există suișuri și coborâșuri emoționale, suișuri și coborâșuri ale încrederii în noi înșine, ale entuziasmului, ale creației, poate ne-ar fi mai ușor. Și chiar dacă încrederea este ba sus ba jos, ea merită, cultivată zilnic. Dacă am cultiva încrederea că această curgere, în permanentă schimbare, ne duce mereu acolo unde este nevoie, poate ne-ar fi mai ușor. Deși pentru mulți nu a existat claritate în ultima vreme, se pare că energia prezentă acum asta aduce. Alegere. Acțiune. Claritate. Poate că drumul pe care speram să-l găsim nu este pe unde ne-am așteptat să fie.
Multe surprize ne-a adus nouă, în Călătoria Inimii, această Lună Nouă, odată cu energia ei care invită la Acțiune. Iar surpriza cea mai mare o vom dezvălui foarte curând. Poate că te numeri printre cei care ne-au scris că le-a fost greu, în ultima perioadă, să practice atenția și disciplina minții. Nu este nimic grav în asta. Cea mai mare provocare pentru noi toți, în această dimensiune încarnată de ființe umane, este să practicăm disciplina minții. Este, într-adevăr, greu dar nu imposibil. Și, se pare, energia care curge acum prin noi ne scoate, încet dar sigur, din faza de confuzie, neclaritate și ne împinge, cu blândețe și fermitate, către Acțiune și manifestarea Alegerilor pe care le-am tot făcut în ultima vreme. Însă, eu te invit, dragă prieten al Călătoriei Inimii, să nu-ți creezi nicio așteptare pentru următoarea perioadă. Ci, mai degrabă, să rămâi deschis/ă în fața a orice va veni către tine, să îmbrățișezi, cu încredere și bucurie, tot ceea ce Existența îți va oferi și să îți aduci aminte că totul se schimbă în permanență. Însăși schimbarea continuă să se schimbe. Nu mai aștepta să știi cu exactitate cum să faci următorul pas, nu mai aștepta să ți se arate drumul cel sigur și fără de provocări. Suntem cu toții în mijlocul unei imense transformări. Transformare care, se pare, durează mai mult pentru că mințile noastre, dar și inimile, au nevoie să învețe să fie mai flexibile, mai deschise, mai curgătoare. Nu mai aștepta să treci de la ceva la altceva fără să simți spațiul de emoții, de confuzie, de neclaritate, de disoluție. Ai nevoie de acest spațiu. Doar așa aspectele rolurilor vechi se pot topi și pot apărea noi aspecte care să te servească acum. Roluri noi care să fie în rezonanță cu cel/cea care ești acum.
Dă-ți voie să simți că nu te mai sperie, atât de mult ca și în trecut, necunoscutul. Dă-ți voie să simți că în tine se naște spontaneitatea și ingeniozitatea. Și…poate că a venit momentul să încetezi a te mai întreba „Ce vrea lumea de la mine?” . Mai degrabă întreabă-te: „Ce vreau eu de la viață?” Întreabă-te: „Ce mă face să mă simt, cu adevărat, viu/vie?” Ai curajul și întreabă-te ce vrei tu, cu adevărat, de la viața ta și nu ce vrea lumea de la tine! De câte ori ți-ai pus această întrebare: „Ce vreau de la viața mea” ? Și, mai ales, de câte ori ți-ai permis să asculți răspunsul născut în interiorul tău? Pune-ți întrebarea, poate pentru prima dată cu adevărat, și creează-ți spațiu, în zilele următoare, pentru a te asculta. Cu atenție. Și nu te grăbi să-ți răspunzi. Oferă-ți spațiul. Ascultă-te. Răspunsul este în tine. Doar că ai nevoie să înveți să te asculți. Și, apoi, îndrăznește să faci ceea ce alegi. Îndrăznește să manifești ceea ce te face să te simți viu/vie. Pentru că, dragul meu/draga mea, de asta are nevoie Lumea! De oameni care sunt vii! De oameni care trăiesc cu adevărat și nu doar supraviețuiesc fiind sclavii mecanismelor de gândire și de comportament. Lumea are nevoie de oameni care știu ce vor de la viață și care au încredere în a-și manifesta, prin acțiuni conștiente, ALEGERILE.
Și pentru a putea învăța să asculți, cu atenție, Răspunsul la întrebarea „ce vreau eu de la viață?” te invit să-ți răspunzi sincer la întrebările de mai jos. Te invit să te joci puțin cu următoarele exerciții. Ce îți spui, de cele mai multe ori, când îți vorbești ție însuți/însăți? Care este imaginea pe care o ai despre tine și despre tiparele, despre amprentele, pe care ți le creezi când vorbești cu tine însuți/însăți? Știai că viața ta și, mai ales, calitatea vieții tale, este determinată de calitatea programărilor pe care continui să ți le faci singur/ă? Modul în care alegi să îți vorbești ție însuți/însăți este determinat de un fel de programare (dacă e să folosesc limbajul computerelor) bazică pe care o ai. Majoritatea dintre noi suntem inconștienți atunci când derulăm tot felul de programe care ne împiedică să ne trăim, pe deplin, viața. Trăim după sisteme de operare care au fost create cu foarte mulți ani în urmă. Doar dacă ne gândim la copilăria noastră și tot mi se pare undeva foarte de mult în trecut. Dar, unele sisteme de operare, vin chiar și mai de demult. Bineînțeles că suferim dacă viața noastră încă este trăită după cum am fost programați la vârste foarte fragede. Adică, ne trăim viața folosind un sistem de operare precum aveau computerele în urmă cu vreo 40 de ani! Încă gândim și ne comportăm cum am fost învățați în copilărie. Poate că ar fi cazul să înlocuim întregul sistem de operare. Și nu pentru că trebuie să fim în trend cu noile schimbări în cadrul sistemelor operaționale ci, pur și simplu, pentru a venit vremea să începem să ne trăim viața în mod conștient. O Viață trăită Conștient. Iată Consacrarea noastră în Călătoria Inimii. Și, îndrăznesc să cred, consacrarea ultimă a fiecărei ființe care alege dimensiunea umană.
Poate c-ar fi cazul să renunți la a-ți mai vorbi urât și foarte negativ. De câte ori pe zi te critici? De câte ori te judeci și îți spui că ar fi trebuit să faci altfel? De câte ori pe zi îți spui că nu ești în stare să faci cutare sau cutare lucru? De câte ori îți spui că ești obosit/ă? De multe ori? De foarte multe ori? De foarte, foarte multe ori? Și știi câți oameni fac la fel ca tine? Foarte, foarte, foarte mulți oameni își vorbesc urât. Și, drept urmare, viața este ca atare. Chiar și când îți spui „nu ar trebui să mai fac…. Nu ar mai trebui să mai amân…Nu ar trebui să mai fumez…” tot nu este suficient pentru a-ți schimba viața. E tot vorbire negativă la adresa ta. Și știi câți oameni fac asta? Foarte, foarte, foarte mulți oameni își tot spun că n-ar mai trebui să facă unele lucruri. Dar…doar își spun asta. Și, drept urmare, viața lor este ca atare. Chiar și când începi să îți spui „gata, nu voi mai amâna niciodată”, tot nu este suficient. Pentru că doar îți spui, folosind o negație, însă nu acționezi conștient pentru a manifesta o schimbare. Investești, în continuare, energie în a te focusa pe ce nu vei mai face niciodată! Și știi câți oameni fac la fel ca tine? Foarte, foarte, foarte mulți oameni continuă să facă exact ceea ce își spun că nu vor mai face niciodată. Și, drept urmare, viața este ca atare.
Poate că a venit momentul să-ți dai voie să simți că ești o ființă care are încredere în propria-i putere creatoare. Să decizi că ești o ființă care chiar creează, indiferent de anvergura creație. Și, deci, să-ți dai voie să simți bucuria creației și a abundenței. Să ai curajul să visezi măreț, să alegi și apoi să manifești conștient alegerea. Doar așa îți poți trăi viața pe deplin. Doar așa viața ta va deveni o trăire spirituală, mistică, divină și umană în același timp. Dacă alergi după divinitate și spiritualitate în timp ce îți vorbești urât și te comporți urât, cu tine și cu ceilalți, va fi doar o iluzie și o imensă dezamăgire. Nu are cum să fie vorba despre găsirea divinității și despre o practică spirituală, dacă continui să-ți neglijezi corpul, mâncând nesănătos și nefăcând exercițiu fizic zilnic. Și, mai ales, dacă nu practici disciplina gândirii. Zilnic!
Un foarte frumos cântec drag inimii mele spune: „para llegar a Dios, es aprender a ser Umano”. Și a fi, cu adevărat uman, implică o disciplină a gândirii, o renunțare la un limbaj toxic și violent și cultivarea unuia bazat pe non-violență, pe iubire și compasiune. „…es aprender a ser Umano” implică și o încredere în viziuni, alegeri și acțiuni. Așa că, dacă nu ai o relație foarte bună cu tine însuți/însăți, te păcălești tot încercând să ajungi la Divinitate în timp ce îți vorbești urât și te critici. În timp ce nu ai încredere. Am citit, cu mult timp în urmă, într-o carte, un exercițiu psihologic care spune cam așa: identifică 10 lucruri, primele 10 lucruri, pe care ți le spui ție și pe care le consideri a fi cele mai negative. Pune-le pe hârtie. Și apoi ascultă-te timp de 48 ore! Ascultă-te cu mare atenție! Ascultă-te și vezi (eventual notează-ți în jurnal) ce îți spui ție când vorbești cu tine. Și știi câți oameni fac la fel ca tine? Foarte, foarte, foarte mulți oameni folosesc, la adresa lor, exprimări negative. Și, drept urmare, viața lor e ca atare. Dacă nu găsești 10 pe care ți le spui, în mod constant, și pe care le consideri a fi cele mai urâte, mai negative, mai toxice, înseamnă că nu te asculți cu atenție. Toți avem tot felul de subiecte despre care ne vorbim nouă înșine într-un limbaj nu tocmai plăcut. Ba dimpotrivă. Fă un inventar.
Găsește aceste 10 cele mai negative și mai urâte lucruri, cele mai dure și mai critice cuvinte pe care ți le spui și apoi înlocuiește-le cu alte cuvinte. Cuvinte care au o vibrație mai înaltă decât judecățile aspre. Fă alte alegeri și ai încredere că poți. Alegeri pe care, apoi, decide să le transformi în Acțiuni Conștiente. Dar înainte de a trece la Acțiune… scrie-ți aceste noi cuvinte cu care alegi să îți vorbești de acum înainte și apoi citește-ți-le, cu voce tare. De 4 ori pe zi. De 10 ori pe zi dacă e nevoie. Transformă acest lucru într-o practică. Respir conștient. Îmi disciplinez gândirea. Îmi curăț limbajul cu care mă adresez mie însumi/însămi. Aleg claritatea asupra a ceea ce vreau, cu adevărat, în viața mea. Ce vreau eu de la Viață? O întrebare pe care nu este suficient să o pui o singură dată. Ci zilnic! Și știi câți oameni au făcut acest exercițiu? Foarte, foarte, foarte mulți oameni și-au schimbat felul în care își vorbesc. Au renunțat să-și mai vorbească urât. Au renunțat să se mai critice, să se mai judece. Au ales să aibă încredere. Și, drept urmare, viața lor, ACUM, e ca atare.
Și, iată, un alt exercițiu cu care te invit să te joci. Imaginează-ți două versiuni ale tale. Una este TU cel/cea care își trăiește viață folosind vechiul sistem de operare. Cel creat cu mulți, foarte mulți, ani în urmă. Deși foarte depășit sistemul de operare, această versiune a ta continuă să facă tot ceea ce făceai tu și până acum. Gândește la fel. Vorbește la fel. Se comportă la fel. Acționează la fel (adică, mai degrabă reacționează decât să acționeze conștient). Apoi, imaginează-ți această versiune undeva în viitor. Peste 10 ani, de exemplu. Sau, mai bine, peste 25 de ani! Imaginează-te, în această versiune a ta, 25 ani de acum înainte. Și apoi imaginează-ți o altă versiune a ta. Această nouă versiune, cea pe care o exersezi acum. Cea în care alegi să îți schimbi gândirea, comportamentul, felul în care îți vorbești, felul în care acționezi. Și, din nou, proiectează și această versiune undeva în viitor. Tot peste 25 ani, să zicem. Privește-le acum pe amândouă. Pe care ai alege-o? Care versiune ai vrea să fii? Care crezi ca va crea mai multă încredere, bucurie, abundență în viața ta? DA! Bineînțeles, versiunea care a învățat să vorbească cu sine însăși într-o formă puternică, încrezătoare, pozitivă, creativă. Versiunea care a ales Respirația Conștientă. Încrederea. Creația. Bucuria. Abundența. Și știi câți oameni au făcut acest exercițiu? Foarte, foarte, foarte mulți oameni și-au schimbat felul în care își vorbesc, felul în care gândesc, felul în care acționează. Și, drept urmare, viața lor, ACUM, e ca atare.
Și, iată, îndrăznesc să te invit la un alt exercițiu cu care te poți juca. Practică Dialogul Conștient cu tine însuți/însăți. Ai deja toată înțelepciunea de care ai nevoie. Practica mea spirituală, de exemplu, este Practica Respirației Conștiente și a Stării de Prezență. A învăța să-mi trăiesc viața cât mai conștient este cea mai mare pasiune a mea. Întreaga mea viață de Acum se bazează pe această Consacrare: O Viață trăită cât mai Conștient. Și, de aceea, totul se învârte în jurul acestei misiuni pe care o consider a fi cea mai importantă pentru noi toți (nu doar pentru mine). Relația mea de iubire cu Horia și Creația împreună cu el au la bază Conștiență. Consacrarea noastră comună este Conștiența. Creația Colectivă cu cei dragi din Comunitatea Călătoriei Inimii, noul CENTRU de Terapii Transpersonale, cărțile pe care le citesc, workshop-urile pe care le conducem, călătoriile pe care le naștem, toate acestea, sunt despre asta – O Viață trăită cât mai Conștient. E greu? E ușor? Habar nu am. Uneori, e greu. Alteori, e mai ușor. Dar, cu siguranță, e nevoie de practică. De disciplină. De consecvență. De ÎNCREDERE.
O viață Conștientă! Dar chiar dacă de acum înainte n-aș mai citi nicio carte, n-aș mai face nici un workshop, nicio călătorie, consider că am, așa cum cred că avem cu toții, suficientă înțelepciune încât să trăiesc o viață extraordinară. O viață în care să mă bucur de măreția simplității și de miracolele întâlnite la fiece pas. La fel și tu! Însă, întrebarea este dacă accesăm sau, mai bine zis, cât de des accesăm acest câmp al înțelepciunii disponibil nouă tuturor. Prea puțin. Prea rar. Uităm, de cele mai multe ori, că avem acces la o imensă cunoaștere. Este în noi. O putem accesa prin multe feluri. Meditație, Respirație Conștientă, Practica Stării de Prezență, Ceremonii și Ritualuri Sacre, Ascultare lăuntrică. Și ne mai putem conecta cu acest câmp al înțelepciunii prin crearea unor dialoguri cu noi înșine. Poate părea o joacă dar putem învăța foarte multe creând dialoguri înțelepte cu noi înșine.
Mai reziști la un alt exercițiu? Și… știi câți oameni au făcut acest exercițiu? Foarte, foarte, foarte mulți oameni au ales să acceseze, în mod conștient și consecvent, acest câmp al înțelepciunii. Și, drept urmare, viața lor, Acum, e ca atare. Imaginează-ți că te urci acum într-o mașină a timpului. Să nu-mi spui că n-ai visat niciodată să poți face asta că nu te cred. Așadar, intră în mașina timpului și apasă pe butonul care te va duce către tine. Tot în viitor. Dar mult mai departe decât 10 sau 25 de ani de acum înainte. Cum ar fi să te duci către tine cel/cea de la 125 de ani. Și, din nou, să nu spui acum că nu e posibil că strici întregul joc și strici și mașina timpului. Totul, absolut totul, este posibil! Dacă alegi asta. Așa că, din nou, apasă cu încredere pe butonul care te duce către tine când vei avea 125 ani. Când ajungi acolo, vei sta cu tine doar 7 minute. Suficient timp încât să primești ceva de la tine cel/cea din viitor. Ce îți va spune, ce înțelepciune îți va oferi versiunea ta în vârstă de 125 ani? Notează-ți tot ce-ți va spune. Poate cunoști, la fel ca mine, multe persoane care, în urma unui diagnostic grav, care le amenință viața, își schimbă radical felul în care trăiesc. Își schimbă felul în care gândesc, felul în care își vorbesc, felul în care se comportă, felul în care mănâncă și relaționează cu ceilalți. Și asta pentru că, într-un fel, datorită diagnosticului care le amenința viața, au accesat acea înțelepciune și au decis să o trăiască.Nu doar să își dorească să ajungă la ea. Adică, au ales să treacă de la teorie la practică. De la Alegere la Acțiune. Conștientă. Diagnosticul este doar un catalizator. O imensă oportunitate de a-și schimba viața.
Oferă-ți, la rândul tău, spațiu pentru a avea o conversație, bună, blândă, pozitivă, cu tine însuți/însăți. Zilnic! Iar când îți este greu, cu atât mai mult practică un dialog conștient cu tine. Ceva de genul cum obișnuiam să fac eu cu mine. Și, uneori, chiar mă mai joc cu astfel de dialoguri. Eu cu mine însămi. E – Draga mea AmmaRa, mă simt cam depășită de tot ce am de făcut, mă simt obosită și parcă îmi pierd încrederea în Creația Colectivă. Parcă m-aș retrage în liniște și solitudine. A – Draga mea Elena, aud ce spui și validez ceea ce simți. Mă întreb însă dacă ai putea face chiar acum să te simți mai bine. E ceva la care te poți gândi și care te-ar ajuta să te simți mai bine chiar acum? E – DA, aș putea să revin la Respirația Conștientă, să-mi rostesc cu voce tare, pentru câteva minute, Mantra zilnică și să mă reconectez cu Încrederea pe care simt c-o pierd. A – Ce altceva ai mai putea face chiar acum, care te-ar ajuta să schimbi starea? E – Aș putea dansa sau aș putea alerga puțin. Aș putea ieși la plimbare cu Shanti. Sau aș putea cânta la Bansuri, flautul meu Indian…am tot amânat să mai practic. Sunt convinsă că orice aș alege să fac din toate acestea m-ar ajuta să mă simt mai bine cu mine. Chiar am să fac, oricât de imposibil mi se pare acum… Voila! Cam asta fac eu cu mine însămi, uneori, când îmi este greu. Unii m-ar interna la spitalul 9 pentru asta. Dar ce contează ce-ar face unii sau alții, eu aleg să fac ceea ce îmi face mie bine. Și aleg să împărtășesc și cu tine. Atât. Vezi dacă rezonează cu tine. Conversație cu tine însuți/însăți! Dar nu tu și Judecătorul sau Criticul tău Interior! Și nici nu te apuca să-ți vorbești ție cu voce tare pe stradă. S-ar putea să ajungi în altă parte decât ți-ai propus… Ci un Dialog Conștient care se bazează, mai degrabă, pe capacitatea de a asculta, cu atenție, aspectele rănite ale diferitelor roluri.
Poți alege oricând a dialoga cu tine altfel decât până acum. Doar în felul acesta poți accesa mai rapid și mai des înțelepciunea care îți este la dispoziție. Ce ne spunem nouă contează! Adu-ți mereu aminte de asta. Ce îți spui tu ție însuți/însăți contează enorm. Alege cu atenție și cu înțelepciune cuvintele pe care ți le rostești. Chiar de la prima oră când te trezești dimineața. În loc să bombăni că te simți obosit/obosită și că vei avea o zi grea și să începi cu grijile de tot felul, poți alege să-ți vorbești altfel. Ceva de genul: „Bună dimineața! Mă simt grozav! Abia aștept să îmi creez acestă zi. Aleg să rămân deschisă în fața a tot ceea ce îmi oferă Existența. Și aleg să cultiv Recunoștința. Recunoștință pentru tot ceea ce am, ceea ce sunt, ceea ce am ales să devin. Îmi dau voie să simt Recunoștință cât mai des în timpul zilei….” Dacă însă îți spui toate acestea cu voce tare, la prima oră dimineața, iar partenerul tău de cuplu nu este la curent cu aceste noi alegeri ale tale, s-ar putea să-și pună întrebări în privința stării tale și să nu te mai conducă la birou ci la un cabinet medical. Așa că, fie împărtășeși cu cei dragi alegerea ta de a-ți vorbi altfel ție însuți/însăți fie, dacă ei nu sunt deschiși către astfel de schimbări, îți spui toate acestea în interior. Cea mai mare provocare pe care o vom avea în viața noastră este să ne disciplinăm mintea. Fără Conștiență, mintea este cea care ne conduce.
A deveni Maestrul Minții tale. Iată o adevărată Creație! Și este cel mai mare cadou pe care ți-l poți face ție însuți/însăți. Să îți disciplinezi mintea, gândurile. De cele mai multe ori, dimineața este cel mai dificil să ținem mintea disciplinată. Preia controlul imediat. De aceea, este nevoie de practică. Practică. Practică. Practică. Fără această practică a disciplinei minții nu poți deveni propriul tău Maestru. Mintea indisciplinată, gândirea haotică, limbajul critic și toxic vor fi cele care te vor controla. Nu e, însă, nevoie să-ți negi mintea. Ai nevoie de ea. Însă a o disciplina, adică, a gândi când vrei, ce vrei și doar cum vrei, este, cu adevărat, cel mai valoros cadou pe care ți-l poți oferi în această viață.
Imaginează-ți, din nou, cele două versiuni ale tale și dă-ți voie să simți compasiune pentru versiunea ta din viitor care, peste ani, se va uita în urmă și-ți va spune: „Mulțumesc că ai ales să schimbi modul de a gândi. Mulțumesc că ai ales să schimbi modul de a acționa. Mulțumesc pentru viața pe care am avut-o. Când ai ales să te schimbi și să devii conștient am început să trăiesc cu adevărat. Nu aș fi aici, așa cum sunt acum, dacă n-ai fi fost în stare să te schimbi atunci. Mulțumesc. Nu aș fi aici fără tine. Fără ca tu să fi făcut acele schimbări. Mulțumesc.” 
E nevoie să ne disciplinăm mintea. E nevoie să ne disciplinăm gândirea. Fără asta nu putem trăi o viață conștientă. Schimbă-ți gândirea. Schimbă-ți comportamentul. Și, drept urmare, Viața îți va fi ca atare.
Am scris! – Elena
PS1: Adu-ți aminte să-ți pui întrebarea Ce vreau eu de la Viață? Și apoi să asculți, cu atenție, Răspunsul.
PS2: Am ales să ilustrez cu poze de la Luncani – locul nostru sacru – unde, chiar acum, se petrece Tabăra BRIZA de vară. 20 de copii chiar acum, când citești aceste rânduri, își trăiesc din plin inocența, autenticitatea, imaginația, spontaneitatea și bucuria de a fi copil. Mâine pornesc și eu spre Luncani, pentru a mă bucura, împreună cu ei, de energia Pădurii de Mesteceni și de Fagi, de Salamandre și de Bătrânul Foc Sacru din Vatra Colinei Lunii. Zmeul cel mare, Agnis, mă așteaptă pe Dealul OMului! Și, împreună cu el, vă vom aștepta pe voi toți cei care, curând, veți veni la ShamaniA, ARC, PREZENȚA ACUM.